4 noiembrie 2008...

Încerc să scriu. Vântul îmi ia foaia, şi o citeşte.... E mult prea repede şi mult prea dureros să scriu acum, la aflarea cumplitei veşti, despre moartea Maestrului şi prietenului meu Andre ( 9 DAN karate-do, 9 DAN kobudo, 8 DAN aikijitsu)…Ştiam că acest lucru se va întâmpla….Speram însă că nu atât de repede…Nu acum…Nu astăzi…. Mi-e foarte greu să mi-l amintesc aşa cum l-am întâlnit ultima dată în Berlin în toamna acestui an…Mi-e foarte greu să aflu că nu mai este…Mi-e foarte greu să înţeleg DE CE? Mulţumesc mult, Andre. Pentru demnitatea cu care m-ai învăţat să trec prin viaţă. Pentru tot parfumul tău. Pentru tot ce ai sădit în mine. Mulţumesc mult pentru bunul tău simţ şi pentru eleganţa sufletului tău. Mulţumesc enorm pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o. N-o să te uit niciodată!